Sângeorz-Băi

Legendele locului

sangeorz bai legende

Denumirea de “Hebe” a stațiunii, potrivit unei legende, provine de la unirea cuvintelor “hai be”, care sugera ospitalitatea localnicilor, mereu dornici să îndemne drumeții însetați sau bolnavi la a bea apă minerală pentru a-și reface forțele. Astfel sunt sugerate proprietățile apelor păstrate și în ziua de azi acelea de vindecare și revitalizare a minții și a corpului.
În anul 1880 a fost amplasată statuia zeiței Hebe din marmură de Carrara, de o deosebită frumusețe plastică.

Sângeorz-Băi este o stațiune balneoclimaterică care este atestată încă din anul 1245 sub numele de Sanct Gurgh, dar consemnată pe harta Imperiului Austriac, în anul 1770 ca o locație unde apele minerale fac minuni. Datorită izvoarelor tămăduitoare, în 1876 s-a hotărât ca numele stațiunii sa fie Hebe (în mitologia greacă zeița tinereții veșnice).

Mai există și alte legende și povești, purtate din vorbă în vorbă până în zilele noastre despre această zonă, având în prim plan ciobani care vorbesc de existența unor zâne. Una dintre aceste legende spuse de către un cioban, spunea că el însuși a fost răpit într-o noapte de iulie de o zână, dus până pe Muntele Pietrosul unde a fost eliberat după 4 zile. Un alt cioban povestea că a găsit-o în stâna lui de pe munte pe “Fata Padurii”, pe care ar fi eliberat-o doar după ce aceasta l-a ajutat să-și scape turma de oi de o boală ce a fost îndepărtată cu ajutorul unui leac al ei.

În altă legendă locală se povestește despre primii locuitori ai localității au fost 3 frați: Artenie, Samoilă și Zaharie Malin, care s-au stabilit la malul Someșului, între colinele ce înconjoară Sângeorzul. Legenda spune că după ce ocupau pământurile, cei 3 frați le blestemau, pentru a-i ține departe pe doritorii acestora.
De “Lunca lui Mălin” au relatat și unii istorici, aceștia afirmând că aici a fost ridicată o mănăstire în anul 1633. După 100 de ani a fost legată cu lanțuri și trasă pe zapadă cu ajutorul unor boi și reclădită pe moina lui Mălin.

Have your say