Localitatea Sîngeorz-Băi în viziunea lui Liviu Rebreanu

Spațiul în care stațiunea din Sîngeorz-Băi a fost așezată de străbuni ne este descris într-un mod cum nu se poate mai plastic de către marele nostru romancier Liviu Rebreanu, așa cum l-a văzut atunci când scria romanul Ion, text din care cităm:

Ulița băilor cotește din șoseaua cea mare din mijlocul Sângeorzului, comună bogată și nesfârșit de lungă. Un pârâu gureș roade necurmat drumul ce urcă ușor printre case țărănești ce ajunge la băile așezate într-un cazan împresurat de dealuri împădurite. Vilele cochete sunt risipite și ascunse printre brazi bătrâni, în jurul unui dâmb cu o tigvă uriașă în vârful căreia chioșcul alb pare o tehiuță de clovn. La picioarele dâmbului, văzându-se departe, într-un perete tăiat de piatră, izvorul tămăduirii bolborosește prin guri numeroase, aducându-și borvizul într-un canal arămiu care-l duce în clădirea scaldelor. În fața izvorului e o terasă prunduită, de unde pornesc zeci de cărări, păzite de brazi, spre vilele și căsuțele dimprejur. La marginea terasei însă un hotel-restaurant nou, parcă stăpânește și ispitește toată această lume… Pe terasă și pe cărările dimprejur, furnică o lume voioasă pe care valsurile și romanțele o fermecau. La izvorul tămăduirii era îmbulzeală de pahare, iar din inserarea brazilor, șoaptele de dragoste se întreceau și se stângeau în aerul ce înviora inimile…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *